Epoca lui David și Monarhia Unită

Istoria antică a poporului evreu și a formării sale este una extrem de fascinantă dar și controversată. Cărțile istorice ale Vechiului Testament, Pentateuhul, cartea Judecători, Împărați și Cronici redau cu exactitate cauzele și momentele cheie care au dus la formarea poporului evreu.

Pentru multă vreme, țara în care curge lapte și miere promisă de Dumnezeu rămâne o simplă utopie pentru fii lui Avraam. Ținuți sclavi în robie de către imperiul Egiptean timp de 400 de ani, speranța unei patrii bogate era de neconceput. Însă,sub conducerea lui Moise, printr-un mod miraculos aceștia părăsesc Țara Egiptului scăpând ca prin urechile acului de armatele faraonului.

Vor pribegi prin pustie timp de 40 de ani pentru ca mai apoi sub conducerea noului lor lider Josua să cucerească țara Canaanului, o țară bogată locuită de Amoriți și Iebusiți.

Cartea Judecători descrie perioada de după cucerire, o perioadă debusolantă pentru semințiile lui Israel, fără o conducere centrală, mereu scindate între ele și mereu asuprite de alte popoare. Se mai numește și perioada judecătorilor. Acești judecători erau simpli oameni, desemnați de Dumnezeu pentru a salva poporul și a restabili relația poporului cu divinitatea. Printre aceștia se numără Ghedeon, Samson, Debora, oameni curajoși care îndreaptă din nou și din nou poporul către Dumnezeu.

Dar semințiile aveau nevoie de un rege. Uns de către preotul Samuel, tânărul Saul este desemnat ca și rege. Acesta crează pentru prima dată o armată profesionistă, inițiază reforme pentru poporul evreu, născându-se astfel nucleul monarhiei evreiesti. Amenințarea externă tot mai puternică din partea filistenilor la care se adaugă și spiritul coleric al lui Saul face ca noul regat să se clatine. În urma unor decizii pripite, acesta este lepădat de Dumnezeu și sfârseste la scurt timp ucis în luptă împotriva filistenilor.

Nu totul pare pierdut. Pe scena politică apare un nou personaj care va schimba în totalitate cursul poporului evreu. Acesta nu este altul decât David.

În momentul în care facem cunoștință cu David pentru prima dată în cartea Samuel, acesta nu era decât un simplu pastor care avea grijă de turmele tatălui său Isai. Preotul Samuel este trimis în casa lui Isai pentru ungerea unui nou Împărat. În ciuda așteptărilor celorlalți, el îl alege pe cel mai mic dintre fii lui Isai, pe David, un tânăr cu păr bălai, un om după inima lui Dumnezeu.

Va dura o perioadă destul de îndelungată până ce David va reuși să urce la tronul lui Israel. O perioadă dificilă și plină de provocări care însă îi va modela caracterul de rege. După uciderea lui Goliat în lupta cu filistenii și a numeroase victorii ulterioare, David devine un fel de erou local și este luat sub aripa lui Saul care îl ia la curtea împărătească și îi promite mâna fiicei lui.

Însă gelozia lui Saul față de David începe să creeze probleme. Privind popularitatea crescândă a lui David, Saul începe să-l vadă ca o amenințare și un rival al tronului. Caută să-l omoare prin diverse vicleșuguri, dar David scapă cu ajutorul lui Jonatan, fiul lui Saul. Pentru o perioadă lungă de timp, David trăiește o viață de fugar fiind mereu urmărit de trupele speciale ale lui Saul care căutau cu orice preț să-I ia viața. În cele din urmă, alege să se refugieze în țara filistenilor, unde brațul lui Saul nu îl mai poate atinge.

Bătălia de la Ghilboa în care evreii sunt înfrânți de către filisteni este una dezolantă dar și de cotitură pentru poporul evreu. Saul și fiul său Jonatan sunt uciși în luptă iar pentru moment, fragila monarhie evreiască e pe cale de a se sfărâma. David revine din Filistea și este încununat ca și rege la Hebron nefiind încă recunoscut de toate semințiile lui Israel, unele rămânând credincioase casei lui Saul.

Chiar și după moartea lui Saul, David poartă un respect fățiș față de Saul și casa sa, numindu-l unsul Domnului. Declinul casei lui Saul este este alimentat de ascensiunea lui David și a casei lui, acesta devine tot mai puternic și mai iubit de popor. După ce domnește timp de 7 ani la Hebron peste Iuda, o dată cu moartea lui Iș-Boșet (fiul lui Saul), David este încoronat ca și rege peste întreg Israelul.

Va avea parte de o domnie lungă și plină de succese. În tot acest timp, reușește să transforme Israelul din niște triburi dezorganizate într-un regat puternic și o putere regională. Crează o armată profesională, îi învinge pe filisteni și pe celelalte popoare rivale care se aflau la granite, lărgește granițele teritoriilor și întărește cetățile întărite.

Domnia sa va avea și numeroase provocări fiind împânzită de o serie de războaie și sânge. David va trece prin numeroase crize și căderi. Cu toate acestea, el nu încetează să spere și să-și aplece genunchiul în fața lui Dumnezeu și a îndurării sale. Una dintre aceste crize care trebuie menționată este creată de fiul său Absalon care produce o revoltă pentru a-l înlătura de la tron. Această revoltă se transformă în scurt timp în adevărat război civil. Deznodământul este unul triumfător pentru David care își învinge fiul într-o bătălie finală și își păstrează tronul.

Pe lângă atuul de mare războinic, David a fost și un poet pasionat. Numeroșii lui Psalmi scriși în momente de cumpănă, arată nu atât de mult spirital său idilic cât mai degrabă relația sa strânsă cu Dumnezeu.

La moartea sa, David lasă ca și moștenire un stat puternic consolidat în mâinile fiului său Solomon care va duce și mai pe culme puterea și bogăția regatului evreu. Această perioadă va rămâne cunoscută drept epoca de aur a antichității ebraice.

David rămâne o personalitate extrem de importantă în istoria poporului evreu atât prin influența pe care a adus-o în istorie prin crearea și consolidarea primului stat evreiesc dar mai mult decât atât, prin firul genealogic care l-a lăsat ca moștenire și care a dus la nașterea lui Hristos, un mileniu mai târziu. Deși a fost un om plin de greșeli și de eșecuri, David nu a încetat să se încreadă în Dumnezeu și
să îl caute din toată inima.

EPOCA LUI DAVID SI MONARHIA UNITA

"Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău! Fereşte-mă de oamenii asupritori, care se gândesc să mă doboare!"