Istoria poporului evreu reprezintă una dintre cele mai captivante dar și una dintre cele mai zdrobitoare istorii din întreaga umanitate. Pe parcursul a mii de ani, începând de la patriarhul Avram și până în zilele noastre, acest popor a experimentat o sumedenie de schimbări și transformări până aproape de anihilarea sa. Cu toate acestea, în prezent, Israelul rămâne actual pe scena internațională și mai puternic decât niciodată.

Perioada antică israeliană este consemnată în scrierile biblice unde se descrie cu exactitate nașterea sa ca și popor, legile date de Moise ( lider politic și spiritual ) precum și întreaga genealogie al mult așteptatului Mesia. Aici sunt redate momentele de călătorie și experientele cu Dumnezeu a patriarhilor Avram, Isac și Iacov, robia egipteană, rătăcirea în pustie sub noul lor lider Moise precum și cucerirea Cananului. De asemenea, cronicele evreiești vorbesc despre perioada împărațiilor, despre înălțare și prăbușire, despre strigătele de durere și de suferință ale poporului în urma cuceririlor babiloniene, medo-persane, grecești și romane. Întregul Vechi Testament este presărat cu numeroase schimbări de situații și momente cruciale, cauzate în principal de neascultarea lor față de Dumnezeu pe care ei îl numesc Yahweh. Acesta li se arată prin numeroși prooroci și profeți cu mesaje de mustrare și de căință împotriva corupției și a nestatorniciei lor, care deseori își face simțită prezența în inima acestui popor. Epoca romană vine cu alte provocări. Tradiția iudaică monoteistă intră în conflict cu sistemul politeist roman. Evreii așteaptă un Salvator care îi va elibera de jugul roman. Dar lucrul acesta nu se întâmplă. Presiunea romană devine din ce în ce mai puternică, în special după ce linia regală a lui Irod se încheie iar Iudeea este transformată în provincie romană. Isus, "fiul tâmplarului din Galilea", care va schimba structura lumii de până atunci, nu era o opțiune pentru ei. Deși se autointitula drept Fiul lui Dumnezeu și Mesia cel mult promis, deși o mare mulțime de oameni îl urmau uimiți de lucrările și de minunile sale, pentru clasa înaltă a Iudeii, El nu era o opțiune. Ba mai degrabă o amenințare. Totul a culminat cu răstignirea lui pe cruce ( ceea mai grea pedeapsă romană) condamnat de Sinedriu și executat de soldații romani la ordinele lui Pilat, guvernator roman la aceea vreme.

Dar influența lui Isus și învățătura Sa nu a dispărut o dată cu momentul răstignirii, lucru care își doreau fariseii și cărturarii. La trei zile, el a înviat și s-a arătat ucenicilor iar după 40 de zile s-a înnălțat la cer, la Tatăl. În urma evanghelizării și a călătoriilor misionare întreprinse de către apăstoli, tot mai mulți au început să urmeze învățăturile lui Isus și să creadă în El ca fiind Fiul lui Dumnezeu, aceștia primind numele de creștini. În următoarea perioadă, creștinii vor avea mult de suferit și vor trece prin multe persecuții ale împărațiilor romani. Cu toate acestea, numărul lor va crește atât de mult încât într-un decurs de 3 secole, creștinismul va deveni religie oficială a Imperiului Roman.

Concentrarea noastră însă, în articolul de față este despre istoria evreilor. În decurs de câteva decenii de la răstignirea lui Hristos, Ierusalimul este asediat și cucerit de către legiunile romane. Totul este ars și transformat în ruine, inclusiv Marele Templu evreiesc iar speranța la libertate și prosperitate se năruie încă o dată. În urma revoltei și a efectelor sale, următorii împărați romani decid expatrierea poporului evreu și împrăștierea lui pe tot parcursul Imperiului Roman.

Timp de aproape două milenii, evreii au pribegit printre celelalte neamuri. Urâți și disprețuiți de ceilalți, alungați dintr-o țară în alta, discriminați și persecutați, evreii trăiesc în speranța unei noi patrii. Timpul trece, vremurile se schimbă, unele imperii se sting ca să ia locul altora iar visul unei noi patrii e mai departe ca niciodată. Perioadele de persecuție hrănite de ura antisemită erau urmate de scurte perioade de liniște mocnită. Totul a culminat în perioada celui de-al doilea Război Mondial când partidul nazist aflat în fruntea Germaniei sub conducerea lui Adolf Hitler a ucis aproximativ 6 milioane de evrei în lagărele de concentrare. În urma pierderii războiului, Germania s-a făcut vinovată de genocid și de crimă împotriva umanității. În anul 1947, cu ajutorul mandatului britanic, evreii revin în Palestina și își întemeiază noul stat. În ciuda fragilității noului stat și amenințați de numeroși dușmani externi, evreii reușesc nu doar să reziste ci și să prospere cu o viteză de necrezut. Ies învingători în războaiele din următorii ani învingând o forță covârșitoare mult mai numeroasă.

În doar câteva decenii de la înfințare, vechea Palestină se transformă într-o oază prosperă în mijlocul unui deșert sărac și sălbăticit. În prezent, Israelul este un stat modern, puternic, democratic și un important actor pe scena internațională. Mulți oameni puternici, multe imperii ambițioase au luptat pentru anihilarea acestui popor. Cu toate acestea, nu au reușit. Praful timpului a spulberat a spulberat chiar și ultimile cărămizi ale acestora. Doar umbra lor a rămas. Dar poporul evreu a rămas în picioare mai puternic ca niciodată.